.png)
"Parizienele" cu "decolteu" (moda cretanilor)
,,Moda cretana surprinde in vestimentatie ceea ce poate fi numit farmec feminin. Ea cauta sa evidentieze coapsele, bazinul, subtirimea taliei si sanii. Aceasta cultura a creat moda feminina prin prisma unei viziuni naturaliste asupra lumii, realizand o simbioza intre nudul feminin si stofele cu o cromatica inspirata din lumea vegetatiei italiane, plante involburate si din cea marina, motive care se regasesc in curente de moda foarte tarzii, gandite in modernitate. Piesele vestimentare caracetristice pentru tinuta feminina erau fustele largi, de obicei cu volanase, sorturi mici, bluze cu maineci foarte scurte si indesate, gen corset cu decolteuri prea adanci, care dezvaluiau o priveliste destul de intima... Unii specialisti in ceea ce priveste moda antica afirma ca partea inferioara a fustei, in forma de clopot, era sustinuta de cercuri, in schimb altii afirma, paradoxal, ca femeile acelei epoci nu purtau fuste, ci "pantaloni" foarte mulati pe picior, pe care i-am mostenit si noi. Fusta-clopot sau "pantalonii" erau acoperite de o alta fusta mai scurta, taiata in unghi.
Moda cretana a constituit o importanta sursa de inspiratie pentru curentele vestimentare, care au aparut de-a lungul secolelor, fiind pana in prezent o pretioasa muza pentru artistii, creatori de vesminte. Aceasta este cunoscuta si sub denumirea de "moda primelor crinoline", stil preluat si adaptat pentru sfarsitul secolului al XIX-lea de catre creatorii modei naturaliste.
Si astazi regasim elemente ale modei cretane in vestimentatia noastra, desi nu suntem constiente de originea lor. Firele de par aparent rebele, dar aranjate cu minutiozitate in forma de sarpe, constituiau candva atributul Meduzei mitice, simbol al puterii asupra vietii si a mortii... noi considerandu-le, astazi, doar simbol al tineretii.
Moda cretana a constituit o importanta sursa de inspiratie pentru curentele vestimentare, care au aparut de-a lungul secolelor, fiind pana in prezent o pretioasa muza pentru artistii, creatori de vesminte. Aceasta este cunoscuta si sub denumirea de "moda primelor crinoline", stil preluat si adaptat pentru sfarsitul secolului al XIX-lea de catre creatorii modei naturaliste.
Si astazi regasim elemente ale modei cretane in vestimentatia noastra, desi nu suntem constiente de originea lor. Firele de par aparent rebele, dar aranjate cu minutiozitate in forma de sarpe, constituiau candva atributul Meduzei mitice, simbol al puterii asupra vietii si a mortii... noi considerandu-le, astazi, doar simbol al tineretii.
Vestimentatia egiptenilor: indecenta sau normalitate?
Clima vaii Nilului permitea locuitorilor o vestimentatie sumara, aceasta fiind necesara doar pentru a acoperi zona genitala. Inca de la intemeierea Egiptului, barbatii, in special, cei care detineau inalte functii de conducere, utilizau pe post de imbracaminte, un soi de panza, primitiv prelucrata, prinsa la brau. Initial, se utilizau fasii de piei de animale, fixate cu ajutorul unor brauri, din trestie impletita. Treptat, "braul cu fasie" a fost inlocuit cu un "sort", acesta fiind completat ulterior de un "meterial" infasurat in jurul taliei.
Femeile Noului Regat, de toate rangurile, purtau camasi lungi, mulate pe corp, fara taieturi, care incepeau sub sani si erau fixate cu ajutorul unor bretele; tendinta de a purta sanii goi pastrandu-se inca din timpul Regatului Mijlociu. Varia numai forma decolteului, ceea ce denota o oarecare schimbare a modei. In cavourile piramidelor au fost descperite camasi cu maneci lungi si taieturi trapezoide, care, se pare ca reprezentau vesminte de noapte ale "doamnelor" de rang inalt.
Femeile Noului Regat, de toate rangurile, purtau camasi lungi, mulate pe corp, fara taieturi, care incepeau sub sani si erau fixate cu ajutorul unor bretele; tendinta de a purta sanii goi pastrandu-se inca din timpul Regatului Mijlociu. Varia numai forma decolteului, ceea ce denota o oarecare schimbare a modei. In cavourile piramidelor au fost descperite camasi cu maneci lungi si taieturi trapezoide, care, se pare ca reprezentau vesminte de noapte ale "doamnelor" de rang inalt.
Pana la Tutankhamon al III-lea, atat sotiile marilor demnitari, cat si sclavele purtau camasi simple, care se deosebeau foarte putin intre ele. Odata cu domnia acestuia, insa, moda incepe sa se schimbe din ce in ce mai rapid, devenind un element de distinctie intre diversele ranguri sociale. In loc de camasa, femeile de la curtea faraonului, imbraca un soi de mantie. Unul dintre capetele acesteia se trecea peste umarul stang, iar celalalt pe sub bratul drept. Initial mantia era fixata deasupra camasii, dar o data cu divesificarea modului in care aceasta era infasurata pe corp, camasile devin inutile, mantia ramanand elementul esential al vestimentatiei egiptenelor.
Ulterior, moda feminina de pe malul Nilului inregistreaza modificari in ceea ce priveste forma si potrivrea mantiei. Astfel, pentru a acoperi partea de sus a corpului in intregime, mantia era infasurata in jurul corpului in asa fel, incat partile inferioare ale acesteia sa fie de lungimi diferite. Partea cea mai lunga era fixata deasupra umarului stang, dupa care era trecuta pe sub bratul drept, ca sa fie legata in fata de capatul superior, mai scurt. In acest fel, se renunta la moda sanilor goi, partea din fata fiind acoperita aproape in totalitate. Capetele de panza, neutilizate se puteau aranja in diverse feluri, ceea ce dadea originalitate tinutelor.
Ulterior, moda feminina de pe malul Nilului inregistreaza modificari in ceea ce priveste forma si potrivrea mantiei. Astfel, pentru a acoperi partea de sus a corpului in intregime, mantia era infasurata in jurul corpului in asa fel, incat partile inferioare ale acesteia sa fie de lungimi diferite. Partea cea mai lunga era fixata deasupra umarului stang, dupa care era trecuta pe sub bratul drept, ca sa fie legata in fata de capatul superior, mai scurt. In acest fel, se renunta la moda sanilor goi, partea din fata fiind acoperita aproape in totalitate. Capetele de panza, neutilizate se puteau aranja in diverse feluri, ceea ce dadea originalitate tinutelor.
Anii 1900: Un nou secol, o noua viziune
Emblema modernului este irisul "cvasi - muribund", fragil, care implora salvare prin atentia celorlalti. Si in moda apare imaginea femeii fragile, asemenatoare irisului muribund. Ea este aproape imateriala, devenind un motiv de exaltare al oricarui observator, fie el si unul distrat. Podoabele vestimentare se creaza special pentru muze, iar femeile obisnuite trebue sa depuna un oarecare efort pentru a le purta.
Prin urmare, femeia acelei epoci trebuie sa aiba o garderoba extrem de variata, din care sa nu lipseasca nimic din ceea ce i-ar putea fi necesar pentru o anumita ocazie.
Machiajul este contradictoriu! Desi rolul lui este sa puna in lumina fragilitatea, privirea intunecata este mai degraba atributul unei femei care emana putere si autoritate prin sugerarea propriei fatalitati. Pentru a-si pune in evidenta ochii, femeia inceputului de secol XX, foloseste carbunele prelucrat in locul rimelului. Nuanta pielii este terifiant de alba, stravezie, pura, si de aceasta data, pudra este inlocuita cu un praf de grau, asemanator fainii. Coafura este sofisticata, voluminoasa, asezata in valuri, dupa metoda lui Marcel Grato, care foloseste pentru prima data, in 1872, bigudiurile. Accesoriile capilare sunt la fel de opulente ca si coafurile: palarii imense, decorate cu pene lungi, exotice, flori artificiale sau dantela.
Prin urmare, femeia acelei epoci trebuie sa aiba o garderoba extrem de variata, din care sa nu lipseasca nimic din ceea ce i-ar putea fi necesar pentru o anumita ocazie.
Machiajul este contradictoriu! Desi rolul lui este sa puna in lumina fragilitatea, privirea intunecata este mai degraba atributul unei femei care emana putere si autoritate prin sugerarea propriei fatalitati. Pentru a-si pune in evidenta ochii, femeia inceputului de secol XX, foloseste carbunele prelucrat in locul rimelului. Nuanta pielii este terifiant de alba, stravezie, pura, si de aceasta data, pudra este inlocuita cu un praf de grau, asemanator fainii. Coafura este sofisticata, voluminoasa, asezata in valuri, dupa metoda lui Marcel Grato, care foloseste pentru prima data, in 1872, bigudiurile. Accesoriile capilare sunt la fel de opulente ca si coafurile: palarii imense, decorate cu pene lungi, exotice, flori artificiale sau dantela.
Materialele folosite pentru crearea pieselor vestimentare sunt pastelate, fine, adesea cu dantela. Fustele-clopot sunt in mare voga, ceea ce alimenteaza aparitia unui nou standard al corpului feminin, care trebuie urmat cu sfintenie. Acesta urmeaza liniile literei "S". Cu alte cuvinte, partea superioara a corpului este usor opulenta, talia concureaza cu cea a unei viespi, iar partea inferioara este inclinata spre exterior. Aceste forme sunt obtinute cu ajutorul unui corset special, in masura sa modeleze o talie cu circumferinta de 55 cm. Chiar daca vehement combatute de catre medici, majoritatea femeilor erau gata sa se sacrifice si sa poarte aceste corsete pentu a fi in pas cu moda. "(F.D)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu